opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUJARE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.

RUJARE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj (1) pe buze. – Din ruj.

RUJAR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. – Din rujare (derivat regresiv).

RUJAR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. – Din rujare (derivat regresiv).

ruja vr [At: BARBU, P. 61 / Pzi: ~jez / E: ruj1] A-și da cu ruj1 pe buze (sau pe obraji).

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze sau pe față.

RUJA vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].

RUJA vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)

A RUJA ~ez tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rujare s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări

rujare s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări

rujare s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări

ruja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rujez, 3 rujează, 1 pl. rujăm; conj. prez. 1 sg. să rujez, 3 să rujeze; ger. rujând

rujar s. m., pl. rujari

ruja (a ~) vb., ind. prez. 3 rujează

rujar s. m., pl. rujari

ruja vb., ind. prez. 1 sg. rujez, 3 sg. și pl. rujează

rujar s. m., pl. rujari

Intrare: rujare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujare
  • rujarea
plural
  • rujări
  • rujările
genitiv-dativ singular
  • rujări
  • rujării
plural
  • rujări
  • rujărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ruja
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ruja
  • rujare
  • rujat
  • rujatu‑
  • rujând
  • rujându‑
 singular plural
  • rujează
  • rujați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rujez
 (să)
  • rujez
  • rujam
  • rujai
  • rujasem
a II-a (tu)
  • rujezi
 (să)
  • rujezi
  • rujai
  • rujași
  • rujaseși
a III-a (el, ea)
  • rujează
 (să)
  • rujeze
  • ruja
  • rujă
  • rujase
plural I (noi)
  • rujăm
 (să)
  • rujăm
  • rujam
  • rujarăm
  • rujaserăm
  • rujasem
a II-a (voi)
  • rujați
 (să)
  • rujați
  • rujați
  • rujarăți
  • rujaserăți
  • rujaseți
a III-a (ei, ele)
  • rujează
 (să)
  • rujeze
  • rujau
  • rujară
  • rujaseră
Intrare: rujar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujar
  • rujarul
  • rujaru‑
plural
  • rujari
  • rujarii
genitiv-dativ singular
  • rujar
  • rujarului
plural
  • rujari
  • rujarilor
vocativ singular
  • rujarule
  • rujare
plural
  • rujarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rujare, rujărisubstantiv feminin

  • 1. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. DEX '98 DEX '09
etimologie:

ruja, rujezverb

  • 1. A-și da cu ruj pe buze. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • ruj DEX '09 DEX '98 DN

rujar, rujarisubstantiv masculin

  • 1. Lucrător în port specializat în rujare. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.