rui¹ ain [At: CIAUȘANU, GL. / E: ns cf bg руен, srb rujan] (Reg) 1 Pistruiat. 2 (D. persoane) Roșcat. 3 (D. persoane) Cu barbă roșie.

rui² i [At: PAȘCA, GL / E: ger Ruhe] (Reg) 1 Cuvânt care cere cuiva să tacă. 2 Strigăt cu care se alungă animalele.

rui³ sm [At: BĂCESCU, PĂS. 151 / Pl: ? / E: nct] (Orn; reg) 1 Ciocârlan (1) (Galerida cristata). 2 Ciocârlie (1) (Alciuda arvensis).

rui⁴ s [At: BORZA, D. 53 / Pl: ? / E: bg руй, srb ruj] (Bot) Scumpie (Cotinus coggygria).

Ruia, v. Grigorie I 15.

RUIA. 1. – b. (16 B II 123); m-te (Rel); Bănești de Ruia s. în sec. XVII. 2. Ruic/a t.; -ă. ard. (Viciu 34). 3. Ruiu, Gh., olt., act.; -l vlah din Serbia (DR IV¹). 4. Ruĭușĭ fam. r. Buzău (17 B IV 531). Cf. ruiu = ciocîrlan (Păs). V. și Grigorie I 15.

RUI adj. v. arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic.

rui adj. v. ARĂMIU. ROȘCAT. ROȘCOVAN. ROȘIATIC.

rui² s.n. (reg.) ciocârlan, ciocârlie.

rui³ s.m. (bot., reg.) scumpie.