6 definiții pentru rudiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUDÍȚĂ, rudițe, s. f. (Reg.) Hulubă. – Rudă2 + suf. -iță.

RUDÍȚĂ, rudițe, s. f. (Reg.) Hulubă. – Rudă2 + suf. -iță.

rudiță sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 100 / Pl: ~țe / E: srb rudica] (Trs; Ban) 1 Bumbac roșu sau galben. 2 Ață colorată. 3 Lână de brodat.

rudiță sf [At: DRLU / Pl: ~țe / E: rudă2 + -iță] (Reg) 1-6 (Șhp) Rudă2 (6-8) (mai mică). 7 Hulubă1. 8 Cabrioletă cu un cal. 9-10 (Șhp) Rudă2 (13) (mai mică).

RÚDIȚĂ, rudițe, s. f. (Regional) Hulubă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rudíță (reg.) s. f., g.-d. art. rudíței; pl. rudíțe

rudíță s. f., g.-d. art. rudíței; pl. rudíțe

Intrare: rudiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudiță
  • rudița
plural
  • rudițe
  • rudițele
genitiv-dativ singular
  • rudițe
  • rudiței
plural
  • rudițe
  • rudițelor
vocativ singular
plural