RUDENIE, (2) rudenii, s. f. 1. Legătură directă sau colaterală între două sau mai multe persoane care fac parte din aceeași familie; înrudire. Rudenia constituie un impediment la căsătorie. ▭ Iarăși mai crede poporul romîn a fi piedică la căsătorie și rudenia sufletească, precum: cumătria, frăția, cumnăția. MARIAN, NU. 64. ◊ Grad de rudenie v. grad (II 1). 2. Rudă¹. A venit în Brăila cu o rudenie, ca să caute pe tată-său. GALACTION, O. I 85. Rudeniile, maica-ți se află sănătoși. NEGRUZZI, S. II 184. Lăsă în locul său pe o rudenie a sa. GORJAN, H. I 83.