2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rubrica vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~chez / E: fr rubriquer] (Rar) A împărți în rubrici Si: a aranja (1), a clasifica (1), a rândui.

RUBRICA vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].

RUBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

RUBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

rubrică sf [At: DRLU / A și: rubri / Pl: -ici, (înv) -ice / E: lat rubrica, ger Rubrik, fr rubrique] 1 (îdt) Cerneală roșie. 2 (în cărțile, manuscrisele vechi) Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu. 3 (Pex) Titlu. 4 Despărțitură, spațiu într-un registru, formular, grafic etc. 5 Spațiu rezervat (permanent) într-un ziar, într-o revistă, materialelor publicistice dintr-un anumit gen sau domeniu. 6 (Înv) Capitol. 7 (Înv) Paragraf.

RUBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală) cuprinzînd una sau mai multe coloane într-un registru, formular, grafic etc. Rubrica «debit». Rubrica «credit». 2. Spațiu rezervat într-o publicație periodică pentru articole, comunicări etc., dintr-un anumit domeniu. Rubrica informațiilor.Materialul înregistrat subt această rubrică prezintă un interes deosebit și din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN, N. L. 9. Nu omitea niciodată să o pomenească rubrica mondenă a ziarelor din capitală. C. PETRESCU, C. V. 235. 3. (Învechit) Titlu de pagină sau de capitol, care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.

RUBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pămînt roșu].

RUBRICĂ s. f. 1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)

RUBRICĂ ~ci f. 1) Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmează a fi completată. 2) Compartiment permanent al unei publicații periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (în cărți, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roșu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique

rubrică f. 1. un fel de cretă roșie întrebuințată de dulgheri; 2. titlu tipărit roșu în vechile cărți juridice sau bisericești; 3. în ziare, titlu ce indică origina unei știri: sub rubrica de...

*rubrícă f., pl. ĭ (lat. rubrica, subînț. terra, pămînt, adică „lut roș” saŭ „cretă roșie”, cu care se scriaŭ titlurile și se întrebuința și ca emostatic, d. ruber, roș). Titlu al uneĭ părțĭ dintr’un ziar orĭ dintr’altă lucrare mare: rubrica informațiunilor. – Fals rúbrică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rubrica vb., ind. prez. 1 sg. rubrichez, 3 sg. și pl. rubrichea

rubrică (desp. ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricii; pl. rubrici

rubrică (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricii; pl. rubrici

rubrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricii; pl. rubrici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru ~.)

RUBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru ~.)

Intrare: rubrica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rubrica
  • rubricare
  • rubricat
  • rubricatu‑
  • rubricând
  • rubricându‑
singular plural
  • rubrichea
  • rubricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rubrichez
(să)
  • rubrichez
  • rubricam
  • rubricai
  • rubricasem
a II-a (tu)
  • rubrichezi
(să)
  • rubrichezi
  • rubricai
  • rubricași
  • rubricaseși
a III-a (el, ea)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubrica
  • rubrică
  • rubricase
plural I (noi)
  • rubricăm
(să)
  • rubricăm
  • rubricam
  • rubricarăm
  • rubricaserăm
  • rubricasem
a II-a (voi)
  • rubricați
(să)
  • rubricați
  • rubricați
  • rubricarăți
  • rubricaserăți
  • rubricaseți
a III-a (ei, ele)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubricau
  • rubrica
  • rubricaseră
Intrare: rubrică
  • silabație: ru-bri-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubrică
  • rubrica
plural
  • rubrici
  • rubricile
genitiv-dativ singular
  • rubrici
  • rubricii
plural
  • rubrici
  • rubricilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubrica, rubrichezverb

etimologie:

rubrică, rubricisubstantiv feminin

  • 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: riglă
    • format_quote Rubrica «debit». Rubrica «credit». DLRLC
  • 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rubrica informațiilor. DLRLC
    • format_quote Materialul înregistrat subt această rubrică prezintă un interes deosebit și din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN, N. L. 9. DLRLC
    • format_quote Nu omitea niciodată să o pomenească rubrica mondenă a ziarelor din capitală. C. PETRESCU, C. V. 235. DLRLC
  • 3. învechit Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.