2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

RÚBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

rubrică sf [At: DRLU / A și: rubri / Pl: -ici, (înv) -ice / E: lat rubrica, ger Rubrik, fr rubrique] 1 (îdt) Cerneală roșie. 2 (în cărțile, manuscrisele vechi) Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu. 3 (Pex) Titlu. 4 Despărțitură, spațiu într-un registru, formular, grafic etc. 5 Spațiu rezervat (permanent) într-un ziar, într-o revistă, materialelor publicistice dintr-un anumit gen sau domeniu. 6 (Înv) Capitol. 7 (Înv) Paragraf.

RÚBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală) cuprinzînd una sau mai multe coloane într-un registru, formular, grafic etc. Rubrica «debit». Rubrica «credit». 2. Spațiu rezervat într-o publicație periodică pentru articole, comunicări etc., dintr-un anumit domeniu. Rubrica informațiilor.Materialul înregistrat subt această rubrică prezintă un interes deosebit și din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN, N. L. 9. Nu omitea niciodată să o pomenească rubrica mondenă a ziarelor din capitală. C. PETRESCU, C. V. 235. 3. (Învechit) Titlu de pagină sau de capitol, care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.

RÚBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pământ roșu].

RÚBRICĂ s. f. 1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)

RÚBRICĂ ~ci f. 1) Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmează a fi completată. 2) Compartiment permanent al unei publicații periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (în cărți, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roșu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique

rubrică f. 1. un fel de cretă roșie întrebuințată de dulgheri; 2. titlu tipărit roșu în vechile cărți juridice sau bisericești; 3. în ziare, titlu ce indică origina unei știri: sub rubrica de...

*rubrícă f., pl. ĭ (lat. rubrica, subînț. terra, pămînt, adică „lut roș” saŭ „cretă roșie”, cu care se scriaŭ titlurile și se întrebuința și ca emostatic, d. ruber, roș). Titlu al uneĭ părțĭ dintr’un ziar orĭ dintr’altă lucrare mare: rubrica informațiunilor. – Fals rúbrică.

rubrica vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~chez / E: fr rubriquer] (Rar) A împărți în rubrici Si: a aranja (1), a clasifica (1), a rândui.

RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rúbrică (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rúbricii; pl. rúbrici

rúbrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rúbricii; pl. rúbrici

rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. și pl. rubricheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÚBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru ~.)

RUBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru ~.)

Intrare: rubrică
  • silabație: -bri- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubrică
  • rubrica
plural
  • rubrici
  • rubricile
genitiv-dativ singular
  • rubrici
  • rubricii
plural
  • rubrici
  • rubricilor
vocativ singular
plural
Intrare: rubrica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rubrica
  • rubricare
  • rubricat
  • rubricatu‑
  • rubricând
  • rubricându‑
singular plural
  • rubrichea
  • rubricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rubrichez
(să)
  • rubrichez
  • rubricam
  • rubricai
  • rubricasem
a II-a (tu)
  • rubrichezi
(să)
  • rubrichezi
  • rubricai
  • rubricași
  • rubricaseși
a III-a (el, ea)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubrica
  • rubrică
  • rubricase
plural I (noi)
  • rubricăm
(să)
  • rubricăm
  • rubricam
  • rubricarăm
  • rubricaserăm
  • rubricasem
a II-a (voi)
  • rubricați
(să)
  • rubricați
  • rubricați
  • rubricarăți
  • rubricaserăți
  • rubricaseți
a III-a (ei, ele)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubricau
  • rubrica
  • rubricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)