10 definiții pentru rubia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul Evului Mediu, care a circulat în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

rubia sf [At: BELDIMAN, E. 38/28 / V: rebia (Pl: rebiale), rupie / S: rubea / Pl: ~iele, ~bele / E: tc rubyye] Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești.

RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

RUBIÁ, rubiele, s. f. (Învechit) Mică monedă turcească de aur. Descurca șirele de mărgăritare ca boabele de mei și salba de rubiele. MACEDONSKI, O. III 21. La capătul albiuței au găsit cîteva rubiele, puse de turci se vede. CREANGĂ, A. 21. Și știu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, Și neveste frumușele, Și desagi cu rubiele. ALECSANDRI, P. P. 156.

RUBIÁ ~éle f. înv. Monedă turcească de aur cu circulație și în țările române. /<turc. rubiyye

rubià f. od. monedă de aur turcească în valoare de 5 lei vechi (a patra parte dintr’un irmilic): cu rubiele arăpești, cu groșe lipovenești POP. [Turc. RUBIYÈ, lit. a patra parte].

rubiá f., pl. iele (turc. [d. ar.] rubiĭé, sfert. V. rupie). O veche monetă turcească de aur (un sfert de irmilic, adică 5 leĭ vechĭ, ĭar azĭ 25 de piaștri). – Și rubĭá, rubĭele și rubea, rubele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rubia (-bia) s. f., art. rubiaua, g.-d. art. rubielei; pl. rubiele, art. rubielele

rubiá s. f. (sil. -bia), art. rubiáua, g.-d. art. rubiélei; pl. rubiéle

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rubiá (rubiéle), s. f. – (Înv.) Monedă turcă, care valora un sfert de irmilic.Mr. rubie. Tc. rubyié (Roesler 601; Șeineanu, II, 302), cf. bg., sb. rubija.

Intrare: rubia
  • silabație: ru-bia info
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubia
  • rubiaua
plural
  • rubiele
  • rubielele
genitiv-dativ singular
  • rubiele
  • rubielei
plural
  • rubiele
  • rubielelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubia, rubielesubstantiv feminin

  • 1. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul Evului Mediu, care a circulat în Țările Române în prima jumătate a secolului XIX. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Descurca șirele de mărgăritare ca boabele de mei și salba de rubiele. MACEDONSKI, O. III 21. DLRLC
    • format_quote La capătul albiuței au găsit cîteva rubiele, puse de turci se vede. CREANGĂ, A. 21. DLRLC
    • format_quote Și știu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, Și neveste frumușele, Și desagi cu rubiele. ALECSANDRI, P. P. 156. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.