2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBEFIÁNT, rubefianți, s. m. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [Pr.: -fi-ant.Pl. și: (n.) rubefiante] – Din fr. rubéfiant.

RUBEFIÁNT, rubefiante, s. n. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [Pr.: -fi-ant.Pl. și: (m.) rubefianți] – Din fr. rubéfiant.

RUBEFIÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care irită și înroșește pielea. [Pron. -fi-ant, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. rubéfiant].

RUBEFIÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care irită și înroșește pielea. (< fr. rubéfiant)

RUBEFIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care irită și înroșește pielea. /<fr. rubéfiant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!rubefiánt (-fi-ant) s. m. / s. n., pl. rubefiánți/rubefiánte

rubefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. rubefiánte

Intrare: rubefiant (adj.)
  • silabație: -fi-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantul
  • rubefiantu‑
  • rubefiantă
  • rubefianta
plural
  • rubefianți
  • rubefianții
  • rubefiante
  • rubefiantele
genitiv-dativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantului
  • rubefiante
  • rubefiantei
plural
  • rubefianți
  • rubefianților
  • rubefiante
  • rubefiantelor
vocativ singular
plural
Intrare: rubefiant (s.m.)
  • silabație: -fi-ant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantul
  • rubefiantu‑
plural
  • rubefianți
  • rubefianții
genitiv-dativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantului
plural
  • rubefianți
  • rubefianților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)