rubarbă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~be / E: fr rhubarbe] (Bot) 1-3 Revent (Rheum officinale, Rheum palmatum, Rheum rhaponticum).

RUBARBĂ s. f. (Bot.) Revent.

RUBARBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var. rabarbăr s.m. / < fr. rhubarbe, cf. germ. Rhabarber].

RUBARBĂ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent. /<fr. rhubarbe

*rubárbă f., pl. e (fr. rhubarbe, d. lat. rheubárbarum saŭ rhabárbarum, adică „rădăcină barbară”; it. rabárbaro). Barb. Revent.

RABARBĂR s.m. v. rubarbă.

rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe

rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe

rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe

RUBARBĂ s. v. revent.

RUBARBĂ s. (BOT.; Rheum officinale) revent, (Transilv.) rabarbură.