9 definiții pentru rubarbă

RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.

RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.

rubárbă s. f., g.-d. art. rubárbei; pl. rubárbe

RUBÁRBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var. rabarbăr s.m. / < fr. rhubarbe, cf. germ. Rhabarber].

RUBÁRBĂ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent. /<fr. rhubarbe

*rubárbă f., pl. e (fr. rhubarbe, d. lat. rheubárbarum saŭ rhabárbarum, adică „rădăcină barbară”; it. rabárbaro). Barb. Revent.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

rubárbă s. f., g.-d. art. rubárbei; pl. rubárbe

RUBARBĂ s. (BOT.; Rheum officinale) revent, (Transilv.) rabarbură.

Intrare: rubarbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubarbă
  • rubarba
plural
  • rubarbe
  • rubarbele
genitiv-dativ singular
  • rubarbe
  • rubarbei
plural
  • rubarbe
  • rubarbelor
vocativ singular
plural