10 definiții pentru rubaiat rubai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [Pr.: -ba-iat.Var.: rubái s. n.] – Din fr. rubáiyyat.

RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [Pr.: -ba-iat.Var.: rubái s. n.] – Din fr. rubáiyyat.

rubaiat sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr rubayyat] Formă de poezie persană alcătuită din patru versuri, dintre care primul, al doilea și al patrulea rimează împreună.

RUBAIÁT s.n. Formă de poezie persană alcătuită din patru versuri, dintre care primul, al doilea și al patrulea rimează împreună. [Pron. -ba-iat. / < fr. rubayyat, cf. ar. rub – patru].

RUBAIÁT s. n. formă de poezie lirică persană din patru versuri, de obicei cu un număr liber de silabe și cu o succesiune diferită de rime. (< fr. rubaiyyat)

RUBAIÁT ~e n. (în Persia) Poezie lirică cu caracter filozofic meditativ. /<fr. rubăíyyăt

RUBÁI s. n. v. rubaiat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rubaiát (-ba-iat) s. n., pl. rubaiáte

rubaiát s. n. (sil. -ba-iat), pl. rubaiáte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RUBAIAT (< fr. rubā iyyāt ; cf. arab. ruboa, patru) Specie lirică a poeziei persane, alcătuită din patru versuri, dintre care primul vers, al doilea și al patrulea rimează, iar al treilea este vers alb. Ilustrată de marele poet persan Omar Khayyam și poetul arab Abu-Amru-Ben-Abd' Alberr Iusuf, denumit Nomari. Privește cedrul mîndru! Atîtea brațe are! Dar nu ca să cerșească, ci ca să-adune soare. Și limbi nenumărate au nuferii și crinii. Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii. (Traducere de G. POPA din Rubayatele lui Omar Khayyam) În literatura noastră, Ion Pillat, în volumul Visări păgîne, are un grup de cîteva rubaiate, intitulate Din rubaiatul lui Iusuf. Ex. Din orișice iubire dorințe vechi răsar; În zori de zi, amurgul revine parcă iar. Paharnice, ne toarnă în primăvară nouă Străvechiul vin al toamnei ce scînteie-n pahar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RUBÁI (La pl. rubaiate) (cuv. arab.) subst. Catren persan, cultivat îndeosebi de Rūdakῑ și de Omar Khayyam. În poezia română a fost ilustrat de Ion Pillat.

Intrare: rubaiat
  • silabație: -ba-iat info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubaiat
  • rubaiatul
  • rubaiatu‑
plural
  • rubaiate
  • rubaiatele
genitiv-dativ singular
  • rubaiat
  • rubaiatului
plural
  • rubaiate
  • rubaiatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubai
  • rubaiul
  • rubaiu‑
plural
  • rubaie
  • rubaiele
genitiv-dativ singular
  • rubai
  • rubaiului
plural
  • rubaie
  • rubaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)