ROȘIOR¹, roșiori, s. m. (La pl.) Corp de elită al cavaleriei, în organizarea mai veche a armatei romîne. Atunci pătrunsese în piață, venind pe bulevardul gării, regimentul 4 roșiori. DUMITRIU, B. F. 126. Pe peron... cîrdurile vînzolite de copii gureși și alămurile fanfarei de roșiori dădeau o fremătare surdă și veselă, plină de aer sărbătoresc. POPA, V. 209. L-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori, în uniformă de mare ținută. CARAGIALE, O. II 164. ♦ (Și la sg.) Ostaș din corpul de cavalerie descris mai sus.