ROTATORIU, -IE, rotatorii, adj. (Rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire.

rotativ, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~e / E: fr rotatif] 1 a (D. mișcări) Circular (1). 3 a, smf (Sistem tehnic) care poate efectua rotații (1). 4-5 sf, a (Șîs presă ~ă) Instalație pentru imprimarea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, funcționând prin rotirea a doi cilindri cu suprafețele în contact, unul ca suport al clișeului, celălalt ca organ de presiune.

rotator, ~oare a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr rotateur] Care învârtește.

rotatoriu, ~ie a [At: LB / Pl: ~ii / E: fr rotatoire] De rotație (1).

ROTATORIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire.

ROTATORIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire].

ROTATOR adj., s. m. (mușchi) care permite răsucirea unui os în jurul axei sale. (< fr. rotateur)

ROTATORIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire)

rotativ a. care lucrează învârtindu-se: mașină rotativă.

rotatoriu a. în formă de rotațiune: mișcare rotatorie.

*rotatór, -oáre adj. (lat. rotátor, -óris). Care învîrtește: forță rotatoare, mușchĭ rotatorĭ. S. m. pl. Zool. O clasă de vermĭ de multe orĭ microscopicĭ care au înainte un aparat rotatoriŭ și care trăĭesc în apă saŭ locurĭ umede. (Eĭ rezistă celeĭ maĭ marĭ uscăcĭunĭ și încep a se mișca ĭar îndată ce daŭ de umezeală).

*rotatóriŭ, -ie adj. (d. rotator). Rotativ, de rotațiune: mișcare rotatorie.

rotatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. rotatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. rotatorii

rotatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. rotatorie (-ri-e); pl. m. și f. rotatorii

rotator s. m., adj. m., pl. rotatori

rotatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rotatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. rotatorii