12 definiții pentru rosbif roast beef beef roast

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. [Var.: roast beef (pr.: rắŭstbif pl.: roast beefuri] – Din fr. rosbif, engl. roast beef.

RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. – Din fr. rosbif, engl. roast beef.

RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Un fel de friptură de mușchi de vacă, foarte puțin fript, aproape crud la mijloc.

RÓSBIF s.n. Friptură din mușchi de vacă, pregătită astfel încât să rămână aproape crudă la mijloc. [Pl. -furi, -fe, scris și roast beef. / < fr. rosbif, cf. engl. roastbeef].

RÓSBIF s. n. friptură din mușchi de vacă foarte puțin fript, aproape crud la mijloc. (< fr. rosbif, engl. roast beef)

RÓSBIF ~uri n. Mâncare pregătită din mușchi de vită foarte puțin fript. /<fr. rosbif

rosbif n. bucată friptă din carne de bou (= angl. roastbeef).

ROAST BEEF s. n. v. rosbif.

ROAST BEEF s.n. v. rosbif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri

rósbif s. n., pl. rósbifuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rósbif (rósbifuri), s. n. – Friptură din mușchii de vacă în sînge. Fr. rosbif.

Intrare: rosbif
rosbif1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rosbif
  • rosbiful
  • rosbifu‑
plural
  • rosbifuri
  • rosbifurile
genitiv-dativ singular
  • rosbif
  • rosbifului
plural
  • rosbifuri
  • rosbifurilor
vocativ singular
plural
roast beef substantiv neutru
  • pronunție: rắŭstbif
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roast beef
  • roast beeful
  • roast beefu‑
plural
  • roast beefuri
  • roast beefurile
genitiv-dativ singular
  • roast beef
  • roast beefului
plural
  • roast beefuri
  • roast beefurilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: bif
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beef
  • beeful
  • beefu‑
plural
  • beefuri
  • beefurile
genitiv-dativ singular
  • beef
  • beefului
plural
  • beefuri
  • beefurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: monosilabic
  • pronunție: rắŭst
Non-lexem (NL4)
  • roast
rosbif2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rosbif
  • rosbiful
  • rosbifu‑
plural
  • rosbife
  • rosbifele
genitiv-dativ singular
  • rosbif
  • rosbifului
plural
  • rosbife
  • rosbifelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rosbif roast beef beef roast

  • 1. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc.
    surse: DN DLRLC DEX '09 MDN '00 NODEX

etimologie: