opțiuni
  • info

4 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

rom1 sm [At: BL II, 184 / S și: rrom / Pl: ~i / E: țig rom „om”] Țigan.

rrom s.m. Țigan. • scris și rom. pl. -i. / <țig. rrom „om”.

ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

Ortografice DOOM

!rom2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. romi; adj. f., s. f. romă, pl. rome

rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. romă / rromă, pl. rome / rrome

rrom v. rom1

rom (persoană) s. m., pl. romi

Enciclopedice

ROME de L’ISLE, Jean-Baptiste (1736-1790), mineralog francez. A enunțat prima lege a cristalografiei, despre constanța unghiurilor („Eseu despre cristalografie”).

Sinonime

ROM s. țigan.

ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)

Intrare: rome
rome
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rom (adj.)
rom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
  • romă
  • roma
plural
  • romi
  • romii
  • rome
  • romele
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
  • rome
  • romei
plural
  • romi
  • romilor
  • rome
  • romelor
vocativ singular — —
plural — —
rrom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rrom
  • rromul
  • rromu‑
  • rromă
  • rroma
plural
  • rromi
  • rromii
  • rrome
  • rromele
genitiv-dativ singular
  • rrom
  • rromului
  • rrome
  • rromei
plural
  • rromi
  • rromilor
  • rrome
  • rromelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rom (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
plural
  • romi
  • romii
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
plural
  • romi
  • romilor
vocativ singular
  • romule
  • rome
plural
  • romilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rrom
  • rromul
  • rromu‑
plural
  • rromi
  • rromii
genitiv-dativ singular
  • rrom
  • rromului
plural
  • rromi
  • rromilor
vocativ singular
  • rromule
  • rrome
plural
  • rromilor
Intrare: romă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romă
  • roma
plural
  • rome
  • romele
genitiv-dativ singular
  • rome
  • romei
plural
  • rome
  • romelor
vocativ singular
  • romă
  • romo
plural
  • romelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rromă
  • rroma
plural
  • rrome
  • rromele
genitiv-dativ singular
  • rrome
  • rromei
plural
  • rrome
  • rromelor
vocativ singular
  • rromă
  • rromo
plural
  • rromelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rom, romăadjectiv
rom, romisubstantiv masculin
romă, romesubstantiv feminin

  • 1. Arapină, țigan, țigan. DEX '09 DLRLC DCR2
    sinonime: arapină țigan țigan
    • format_quote Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „rome” (18 clipuri)
Clipul 1 / 18