ROMANTISM s. n. Școală literară și artistică, apărută ca o reacțiune împotriva clasicismului strîmt și rigid, caracterizată prin abolirea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, sensibilitate și imaginație și prin zugrăvirea figurilor excepționale (ajungînd uneori la un individualism excesiv, la ruperea de realitate și de actualitate). ♦ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. Ceva ca viața de vis din piesele de teatru, pline de romantism și de parfum exotic. VORNIC, P. 172. Simți nevoie să se împotrivească romantismului pe care el îl socotea fără noimă. SADOVEANU, P. M. 298.