ROMANIT derivat grec din Roman – ROMANIȚĂ subst., planta mușețelul. 1. – Gr. „boier” (VT) probabil grec., cf. Romanei, Gr. (Fil A). 2. + subst. romîniță: Romaniți b. (16 A IV 290). 3. Romanițoiu mehed. (Cand 176). 4. Romanița f., ard. (Var 13) și olt (Cand). 5. Romănița f., olt. (Grș 15 – 17), frecv. 6. Romonița f., olt. (Tis 414).