2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

romanism sn [At: PUȘCARIU, L. R. I, 326 / E: roman3 + -ism] (Rar) Romanitate (1).

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.

românism sm [At: (a. 1839) CR 261 2/13 / V: (înv) rum~ / S și: ~izm / Pl: (6) ~e / E: român + -ism] 1 Sentimentul național al românilor (1). 2 Spirit românesc (3). 3-5 (Rar) Românime (1-3). 6 (Rar) Termen, expresie sau construcție specifică limbii române împrumutată de altă limbă (dar neadaptată la sistemul acesteia).

ROMÎNÍSM, (2) romînisme, s. n. 1. Sentimentul național al romînilor; spirit romînesc. Alecsandri a fost primul din elita romînismului, luptător, interpret și cîntăreț. SADOVEANU, E. 59. 2. (Rar) Cuvînt sau expresie specifică limbii romîne.

ROMÂNÍSM n. 1) Sentiment național al românilor. 2) rar Cuvânt sau expresie specifică limbii române. /român + suf. ~ism

românism n. 1. poporul român considerat după natura-i particulară; 2. particularitate a limbei române.

românízm n., pl. e (d. Român). Calitatea de Român, spiritu poporuluĭ românesc, romanitate. Cuvînt orĭ expresiune particulară a limbiĭ româneștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme

românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMANÍSM s. v. latinitate, romanitate.

romanism s. v. LATINITATE. ROMANITATE.

Intrare: romanism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanism
  • romanismul
  • romanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • romanism
  • romanismului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: românism
românism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • românism
  • românismul
  • românismu‑
plural
  • românisme
  • românismele
genitiv-dativ singular
  • românism
  • românismului
plural
  • românisme
  • românismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)