ROMANIC, -Ă, romanici, -e, adj. Care se trage din romani, care are legătură cu Roma antică, cu poporul roman. Popoare romanice. ♦ (Despre limbi) Care derivă din limba latină. V. neolatin. Limba romînă este singura limbă romanică în care s-au păstrat forme cazuale distincte pentru genitiv-dativ. GRAUR, S. L. 107. Romîna este o limbă romanică de tip oriental. IORDAN, L. R. 28. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Se impune intensificarea studiilor romanice în țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 5/2.