2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANȚÁT, -Ă, romanțați, -te, adj. (Despre viața unor persoane celebre, evenimente istorice etc.) Prezentat sub formă de roman1; ca un roman1. – V. romanța.

ROMANȚÁT, -Ă, romanțați, -te, adj. (Despre viața unor persoane celebre, evenimente istorice etc.) Prezentat sub formă de roman1; ca un roman1. – V. romanța.

romanțat, ~ă a [At: STANCU, R. A. IV, 333 / Pl: ~ați, ~e / E: romanța] Prezentat ca un roman1.

ROMANȚÁT, -Ă, romanțați, -te, adj. Prezentat ca un roman1. Viața romanțată a lui Eminescu.

*romanțat, -ă adj. În formă de romanț.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A expune într-o formă literară un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.

romanța vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ez / E: fr romancer, it romanzare] 1 A descrie viața unui om celebru, un fapt istoric, cu adausuri imaginate de autor. 2 A da caracter de roman1.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor, pentru a da impresia unui roman creat de imaginație.

ROMANȚÁ vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].

ROMANȚÁ vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)

A ROMANȚÁ ~éz tranz. (viețile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. / < it. romanzare, fr. romancer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanțeáză

romanțá vb., ind. prez. 1 sg. romanțéz, 3 sg. și pl. romanțeáză

Intrare: romanțat
romanțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanțat
  • romanțatul
  • romanțatu‑
  • romanța
  • romanțata
plural
  • romanțați
  • romanțații
  • romanțate
  • romanțatele
genitiv-dativ singular
  • romanțat
  • romanțatului
  • romanțate
  • romanțatei
plural
  • romanțați
  • romanțaților
  • romanțate
  • romanțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: romanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • romanța
  • romanțare
  • romanțat
  • romanțatu‑
  • romanțând
  • romanțându‑
singular plural
  • romanțea
  • romanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • romanțez
(să)
  • romanțez
  • romanțam
  • romanțai
  • romanțasem
a II-a (tu)
  • romanțezi
(să)
  • romanțezi
  • romanțai
  • romanțași
  • romanțaseși
a III-a (el, ea)
  • romanțea
(să)
  • romanțeze
  • romanța
  • romanță
  • romanțase
plural I (noi)
  • romanțăm
(să)
  • romanțăm
  • romanțam
  • romanțarăm
  • romanțaserăm
  • romanțasem
a II-a (voi)
  • romanțați
(să)
  • romanțați
  • romanțați
  • romanțarăți
  • romanțaserăți
  • romanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • romanțea
(să)
  • romanțeze
  • romanțau
  • romanța
  • romanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)