opțiuni

9 definiții pentru românism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.

ROMÂNÍSM n. 1) Sentiment național al românilor. 2) rar Cuvânt sau expresie specifică limbii române. /român + suf. ~ism

românism n. 1. poporul român considerat după natura-i particulară; 2. particularitate a limbei române.

ROMÎNÍSM, (2) romînisme, s. n. 1. Sentimentul național al romînilor; spirit romînesc. Alecsandri a fost primul din elita romînismului, luptător, interpret și cîntăreț. SADOVEANU, E. 59. 2. (Rar) Cuvînt sau expresie specifică limbii romîne.

românízm n., pl. e (d. Român). Calitatea de Român, spiritu poporuluĭ românesc, romanitate. Cuvînt orĭ expresiune particulară a limbiĭ româneștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme

românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMÂNÍSM s. v. românime.

românism s. v. ROMÂNIME.

Intrare: românism
românism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • românism
  • românismul
  • românismu‑
plural
  • românisme
  • românismele
genitiv-dativ singular
  • românism
  • românismului
plural
  • românisme
  • românismelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă