2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. sb. rohav „ciupit de vărsat”.

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. scr. rohav „ciupit de vărsat”.

RÓFII s. f. pl. Numele popular al unor bube care apar uneori la copii pe cap sau pe față, îndată după naștere. Pentru rofii se fac leacuri cu brebenei. ȘEZ. XV 146. (Cu pronunțare regională) Cînd a fost mic a pătimit de rohii. CONTEMPORANUL, VII 387.

rofi vtr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~fesc / E: nct] (Olt; d. alimente) 1-4 A (se) fierbe sau a (se) frige insuficient.

rofésc v. tr. Olt. Prepar în grabă (frigînd orĭ ferbînd): la jeregaĭu foculuĭ, rofiră la repezeală cîte o păsăruĭcă (NPl. Ceaur, 82).

róhiĭ f. pl. (cp. cu sîrb. rohav, cĭupit de vărsat). Est. O boală de pele pe capu și fața pruncilor (crusta láctea). Rohiĭ uscate, cînd coaja bubelor cade; rohiĭ putrede, cînd îs puroĭoase. – Și rofiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rófii s. f. pl. – Bubulițe care apar la copii îndată după naștere. – Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, și răboj, răvar, în care pornește de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. – Der., cu sensul special, răfui, vb. (a plăti o datorie); răfuială, s. f. (plata unei datorii); raftă, s. f. (Trans., Banat, cotă care revine după o împărțeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu raft „harnașament de lux”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rofí, rofésc, vb. IV (reg.) a pregăti, a prepara în grabă o mâncare.

Intrare: rofii
substantiv feminin (F170)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • rofii
  • rofiile
genitiv-dativ singular
plural
  • rofii
  • rofiilor
vocativ singular
plural
Intrare: rofi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rofi
  • rofire
  • rofit
  • rofitu‑
  • rofind
  • rofindu‑
singular plural
  • rofește
  • rofiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rofesc
(să)
  • rofesc
  • rofeam
  • rofii
  • rofisem
a II-a (tu)
  • rofești
(să)
  • rofești
  • rofeai
  • rofiși
  • rofiseși
a III-a (el, ea)
  • rofește
(să)
  • rofească
  • rofea
  • rofi
  • rofise
plural I (noi)
  • rofim
(să)
  • rofim
  • rofeam
  • rofirăm
  • rofiserăm
  • rofisem
a II-a (voi)
  • rofiți
(să)
  • rofiți
  • rofeați
  • rofirăți
  • rofiserăți
  • rofiseți
a III-a (ei, ele)
  • rofesc
(să)
  • rofească
  • rofeau
  • rofi
  • rofiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)