2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. sb. rohav „ciupit de vărsat”.

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. scr. rohav „ciupit de vărsat”.

RÓFII s. f. pl. Numele popular al unor bube care apar uneori la copii pe cap sau pe față, îndată după naștere. Pentru rofii se fac leacuri cu brebenei. ȘEZ. XV 146. (Cu pronunțare regională) Cînd a fost mic a pătimit de rohii. CONTEMPORANUL, VII 387.

rofi vtr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~fesc / E: nct] (Olt; d. alimente) 1-4 A (se) fierbe sau a (se) frige insuficient.

rofésc v. tr. Olt. Prepar în grabă (frigînd orĭ ferbînd): la jeregaĭu foculuĭ, rofiră la repezeală cîte o păsăruĭcă (NPl. Ceaur, 82).

róhiĭ f. pl. (cp. cu sîrb. rohav, cĭupit de vărsat). Est. O boală de pele pe capu și fața pruncilor (crusta láctea). Rohiĭ uscate, cînd coaja bubelor cade; rohiĭ putrede, cînd îs puroĭoase. – Și rofiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rófii s. f. pl. – Bubulițe care apar la copii îndată după naștere. – Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, și răboj, răvar, în care pornește de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. – Der., cu sensul special, răfui, vb. (a plăti o datorie); răfuială, s. f. (plata unei datorii); raftă, s. f. (Trans., Banat, cotă care revine după o împărțeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu raft „harnașament de lux”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rofí, rofésc, vb. IV (reg.) a pregăti, a prepara în grabă o mâncare.

Intrare: rofii
substantiv feminin (F170)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • rofii
  • rofiile
genitiv-dativ singular
plural
  • rofii
  • rofiilor
vocativ singular
plural
Intrare: rofi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rofi
  • rofire
  • rofit
  • rofitu‑
  • rofind
  • rofindu‑
singular plural
  • rofește
  • rofiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rofesc
(să)
  • rofesc
  • rofeam
  • rofii
  • rofisem
a II-a (tu)
  • rofești
(să)
  • rofești
  • rofeai
  • rofiși
  • rofiseși
a III-a (el, ea)
  • rofește
(să)
  • rofească
  • rofea
  • rofi
  • rofise
plural I (noi)
  • rofim
(să)
  • rofim
  • rofeam
  • rofirăm
  • rofiserăm
  • rofisem
a II-a (voi)
  • rofiți
(să)
  • rofiți
  • rofeați
  • rofirăți
  • rofiserăți
  • rofiseți
a III-a (ei, ele)
  • rofesc
(să)
  • rofească
  • rofeau
  • rofi
  • rofiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rofii, rofiisubstantiv feminin plural

  • 1. popular Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru rofii se fac leacuri cu brebenei. ȘEZ. XV 146. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Cînd a fost mic a pătimit de rohii. CONTEMPORANUL, VII 387. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.