12 definiții pentru rodnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. – Rodnic + suf. -ie.

RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. – Rodnic + suf. -ie.

rodnicie sf [At: AR (1829) 2411/25 / Pl: ~ii / E: rodnic + -ie] 1-2 Fertilitate (1-2).

RODNICÍE, rodnicii, s. f. Calitatea de a fi rodnic; fertilitate. Dar partea [de semințe] ce s-oprea-ntre brazde, c-o însutită rodnicie, îl răsplătea. MACEDONSKI, O. I 61. Rodnicia pășunilor și holdelor. VLAHUȚĂ, la TDRG.

RODNICÍE ~i f. Caracter rodnic; fertilitate; fecunditate. [G.-D. rodniciei] /rodnic + suf. ~ie

rodnicíe f. (d. rodnic). Fertilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rodnicíe s. f., art. rodnicía, g.-d. art. rodnicíei; pl. rodnicíi, art. rodnicíile

rodnicíe s. f., art. rodnicía, g.-d. art. rodnicíei; pl. rodnicíi, art. rodnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RODNICÍE s. v. fecunditate, prolificitate.

rodnicie s. v. FECUNDITATE. PROLIFICITATE.

RODNICIE s. fecunditate, fertilitate, productivitate, rodire, (rar) mănoșie. (~ unui teren.)

Intrare: rodnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodnicie
  • rodnicia
plural
  • rodnicii
  • rodniciile
genitiv-dativ singular
  • rodnicii
  • rodniciei
plural
  • rodnicii
  • rodniciilor
vocativ singular
plural