11 definiții pentru roditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

roditor, ~oare [At: PSALT. 275 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: rodi + -tor] 1 a (D. plante) Care dă roade1 (1). 2 a (D. arbori) Fructifer (1). 3 a (Îvr) Care dă roade bogate Si: rodnic (1). 4 a (D. pământ, ținuturi, țări) Fertil (1). 5 a (D. perioade de timp) în care se produce recoltă bogată Si: mănos, rodnic (2). 6 a (D. semințe) Care germinează bine. 7 a Care face sau ajută să se producă rod1 (1) 8-9 a, av (Fig) Care dă rezultate bune Si: productiv, rentabil, rodnic (5). 10-11 sf, a (Înv) (Femeie) care a născut Si: (pop) născătoare. 12-13 sm, a (Înv) Creator (27).

RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.

RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.

RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. Care dă rod; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate (v. fertil); (despre arbori) cu fructul comestibil (v. fructifer). Copaci roditori de toate soiurile răsăreau... din fînețul înalt și înflorit; HOGAȘ, M. N. 150. Priviți pe cea cîmpie frumoasă, roditoare, Plugarii, muncitorii, lucrînd în foc de soare. ALECSANDRI, O. 245. L-am văzut [pe țăran] aruncînd pe pămînt sămînța roditoare. BĂLCESCU, O. I 324. ◊ Fig. Te văd ieșind din școală și părăsind orașul în care ai muncit, ca să-ți ajungă sufletul și mintea roditoare. ARGHEZI, P. T. 9. Lumina... se aprindea din ce în ce mai biruitoare și roditoare. REBREANU, I. 51.

RODITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre plante) Care rodește; care dă roade. Vie ~oare. 2) (despre soluri, terenuri) Care dă rod mare; darnic; mănos; fertil; fecund. 3) fig. Care dă rezultate bune. /a rodi + suf. ~tor

roditor a. care rodește: pom, pământ roditor.

roditór, -oáre adj. Care rodește, fructifer: pomĭ roditorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roditór adj. m., pl. roditóri; f. sg. și pl. roditoáre

roditór adj. m., pl. roditóri; f. sg. și pl. roditoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RODITÓR adj. 1. v. fertil. 2. v. fructifer. 3. productiv, (înv.) lucrător. (Vie ~.)

RODITOR adj. 1. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 2. (BOT.) fructifer. (Pom ~.) 3. (BOT.) productiv, (înv.) lucrător. (Vie ~.)

Roditor ≠ arid, neproductiv, neroditor, steril, sterp

Intrare: roditor
roditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roditor
  • roditorul
  • roditoru‑
  • roditoare
  • roditoarea
plural
  • roditori
  • roditorii
  • roditoare
  • roditoarele
genitiv-dativ singular
  • roditor
  • roditorului
  • roditoare
  • roditoarei
plural
  • roditori
  • roditorilor
  • roditoare
  • roditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)