rodină¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12^v/17 / V: rodin s / Pl: ~ni, ~ne / E: ucr родини] 1 (Înv; mpl) Zi de naștere. 2 Sărbătoare de ziua de naștere a cuiva. 3 (Reg; îe) A se duce (sau a merge, a veni, a fi) la rodin (sau la ~ni, în ~ni) A vizita o lehuză ducându-i daruri. 4 (Reg) Dar care se duce unei lehuze. 5 (Reg) Lehuzie. 6 (Îvr) Creație (7). 7 Întemeiere. 8 Început. 9 (Îvr) Neam.

rodină² sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ? / E: ns cf rodie²] 1 Rugină (la cereale). 2 Ploaie dăunătoare pentru cereale Cf mană.

RODINĂ, rodini, s. f. (Popular) Dar adus femeii care a născut. A trebuit... să intre la lehuză și să-i puie rodină subt pernă. SADOVEANU, B. 145. – Variantă: rodin s. n.

RODINĂ ~e f. pop. Dar adus unei lăuze. /<ucr. rodyny

rodin s vz rodină¹ corectat(ă)

rodine f. pl. daruri (ouă, găini etc.) aduse lăuzei de prietenele ei. [Slav. RODINĬI, ziua de naștere].

ródinĭ f. pl. (vsl. rodiny, rus. rodiny, lehuzie; ródina, patrie). Vechĭ. Naștere, ziŭa nașteriĭ. Creațiune. Sfințire, tîrnosire, afierosire, inaugurare. Azĭ. Est. Plocon adus uneĭ lehuze. A te duce în rodinĭ, a te duce cu darurĭ la o lehuză.

rodină (pop.) s. f., g.-d. art. rodinii; pl. rodini

rodină (pop.) s. f., g.-d. art. rodinii; pl. rodini

rodină s. f., g.-d. art. rodinii; pl. rodine

RODINĂ s. v. consacrare, creație, facere, geneză, lăuzie, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.

rodină s. v. CONSACRARE. CREAȚIE. FACERE. GENEZĂ. LĂUZIE. POST-PARTUM. RUGINĂ. SFEȘTANIE. SFINȚIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE.

rodină², rodine, s.f. – 1. Rugină (pe cereale). 2. Ploaie cu soare (dăunătoare pentru cereale). – Cf. rodie (MDA).

rodină¹, rodine, s.f. – 1. (înv.) Creație, facere, geneză; întemeiere. 2. (înv.) Neam, familie. 3. Moștenitor, succesor: „N-am avut rodină, că n-o avut coconi...” (Grai. rom., 2000; Plăiuț). 4. (înv.) Dar adus femeii care a născut. ♦ (top.) Rodina, sat aparținător de com. Ariniș (zona Codru). ♦ (onom.) Rodină, Rodina, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. rodiny, rus. rodiny „lehuzie” (Scriban); din ucr. rodini (MDA).

rodină, rodini și rodine s. f. (Înv.; mai ales la pl.) Zi de naștere; sărbătoare cu prilejul zilei de naștere a cuiva. [Var.: rodin subst.] – Din sl. rodinŭ.

RODIN [rodẽ], Auguste (1840-1917), sculptor francez. Figură remarcabilă a sculpturii europene din sec. 19. Vasta sa operă (busturi, monumente, grupuri compoziționale) se afirmă prin forța tumultoasă și intensa expresivitate. Folosește adesea un modelaj vibrat (înrudit cu viziunea impresionistă), în care colaborarea cu efectele luminii are un rol esențial. A exprimat deopotrivă grația și gingășia, încordarea, vigoarea fizică și concentrarea spirituală, având ca teme predilecte dragostea („Sărutul”, „Primăvara”), interogarea filozofică în fața destinului („Poarta infernului”, „Gânditorul”, „Burghezii din Calais”), evocarea geniului („Balzac”, „Hugo”). A exercitat o adâncă influență asupra sculpturii universale.