2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RODÁRE, rodări, s. f. Acțiunea de a (se) roda și rezultatul ei. – V. roda.

RODÁRE, rodări, s. f. Acțiunea de a (se) roda și rezultatul ei. – V. roda.

rodare sf [At: DER / E: roda] 1 Netezire fină a suprafeței unui obiect cu pulberi sau paste abrazive Si: rodat1 (1). 2 Rodaj (2).

RODÁRE s.f. Acțiunea de a roda și rezultatul ei; rodaj, rodat. [< roda].

RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj, a efectua o rodare. ♦ Refl. Fig. A acumula o oarecare experiență; a se obișnui, a se acomoda într-o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale abrazive. – Din fr. roder.

RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj, a efectua o rodare. ♦ Refl. Fig. A acumula o oarecare experiență; a se obișnui, a se acomoda într-o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale abrazive. – Din fr. roder.

roda vt [At: DL / Pzi: ~dez / E: fr roder] 1 A netezi fin suprafața unui obiect cu pulberi sau paste abrazive. 2 A face operația de rodaj (1).

RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect, cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale.

RODÁ vb. I. tr. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect metalic. [< fr. roder].

RODÁ vb. I. tr. a face operația de rodaj. II. refl. (fig.) a acumula o oarecare experiență; a se acomoda într-o muncă. (< fr. roder)

A RODÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, acțiuni noi) A pune la punct prin încercări, prin repetare deasă. /<fr. roder


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rodáre s. f., g.-d. art. rodắrii; pl. rodắri

rodáre s. f., g.-d. art. rodării; pl. rodări

rodá (a ~) vb., ind. prez. 3 rodeáză

rodá vb., ind. prez. 1 sg. rodéz, 3 sg. și pl. rodeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RODÁRE s. rodaj. (Mașină în ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RODÁRE (< roda) s. f. 1. Operație prin care unele mecanisme sunt puse în stare de funcționare în anumite regimuri de exploatare, în scopul netezirii și ajustării suprafețelor de contact în mișcare ale pieselor și organelor componente (ex. r. turbinelor, r. autovehiculelor etc.). În timpul acestei operații, se spune că mecanismele sau utilajele respective sunt în rodaj. 2. Operație de suprafinisare a suprafețelor de contact în mișcare executată cu ajutorul unei pulberi sau a unei paste abrazive în scopul obținerii unei netezimi mari.

Intrare: rodare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodare
  • rodarea
plural
  • rodări
  • rodările
genitiv-dativ singular
  • rodări
  • rodării
plural
  • rodări
  • rodărilor
vocativ singular
plural
Intrare: roda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roda
  • rodare
  • rodat
  • rodatu‑
  • rodând
  • rodându‑
singular plural
  • rodea
  • rodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rodez
(să)
  • rodez
  • rodam
  • rodai
  • rodasem
a II-a (tu)
  • rodezi
(să)
  • rodezi
  • rodai
  • rodași
  • rodaseși
a III-a (el, ea)
  • rodea
(să)
  • rodeze
  • roda
  • rodă
  • rodase
plural I (noi)
  • rodăm
(să)
  • rodăm
  • rodam
  • rodarăm
  • rodaserăm
  • rodasem
a II-a (voi)
  • rodați
(să)
  • rodați
  • rodați
  • rodarăți
  • rodaserăți
  • rodaseți
a III-a (ei, ele)
  • rodea
(să)
  • rodeze
  • rodau
  • roda
  • rodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)