rodare sf [At: DER / E: roda] 1 Netezire fină a suprafeței unui obiect cu pulberi sau paste abrazive Si: rodat¹ (1). 2 Rodaj (2).

RODARE s.f. Acțiunea de a roda și rezultatul ei; rodaj, rodat. [< roda].

roda vt [At: DL / Pzi: ~dez / E: fr roder] 1 A netezi fin suprafața unui obiect cu pulberi sau paste abrazive. 2 A face operația de rodaj (1).

RODA, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect, cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale.

RODA vb. I. tr. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect metalic. [< fr. roder].

RODA vb. I. tr. a face operația de rodaj. II. refl. (fig.) a acumula o oarecare experiență; a se acomoda într-o muncă. (< fr. roder)

A RODA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, acțiuni noi) A pune la punct prin încercări, prin repetare deasă. /<fr. roder

rodare s. f., g.-d. art. rodării; pl. rodări

rodare s. f., g.-d. art. rodării; pl. rodări

rodare s. f., g.-d. art. rodării; pl. rodări

roda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rodez, 3 rodează; conj. prez. 1 sg. să rodez, 3 să rodeze

roda (a ~) vb., ind. prez. 3 rodează

roda vb., ind. prez. 1 sg. rodez, 3 sg. și pl. rodează

RODARE s. rodaj. (Mașină în ~.)

RODÁRE (< roda) s. f. 1. Operație prin care unele mecanisme sunt puse în stare de funcționare în anumite regimuri de exploatare, în scopul netezirii și ajustării suprafețelor de contact în mișcare ale pieselor și organelor componente (ex. r. turbinelor, r. autovehiculelor etc.). În timpul acestei operații, se spune că mecanismele sau utilajele respective sunt în rodaj. 2. Operație de suprafinisare a suprafețelor de contact în mișcare executată cu ajutorul unei pulberi sau a unei paste abrazive în scopul obținerii unei netezimi mari.