5 definiții pentru rochița-rândunicii / -rândunelei

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROCHÍȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. ◊ Compus: (Bot.) rochița-rândunicii = volbură. – Rochie + suf. -iță.

ROCHÍȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. ◊ Compus: (Bot.) rochița-rândunicii = volbură. – Rochie + suf. -iță.

RÎNDUNEÁ, -ÍCĂ, rîndunele și (rar) rîndunici, s. f. 1. Pasăre călătoare, cu coada despicată, cu pene albe pe burtă și negre pe restul corpului; își face cuibul sub streșinile caselor (Hirundo rustica). Rînduneaua de mult se călătorise. C. PETRESCU, S. 13. Cuibul se strîmbase și el; dar ce-i păsa rîndunichii? BASSARABESCU, V. 51. Întreabă tu pe rîndunici De ce sînt trist. IOSIF, T. 136. Cu o rîndunică nu se face primăvară (= un singur fapt îmbucurător nu dă dreptul la concluzii de generalizare favorabilă). ◊ (În comparații) Chipul ei din calea noastră Orice piedică gonea Și făcea din mine pană Și din roibu-mi, rîndunea. EFTIMIU, Î. 36. ♦ Compuse: (Bot.) rochița-rîndunelei v. rochiță; poala-rîndunicii v. poală. 2. Ultima dintre cele cinci pînze ale unui catarg, așezată în vîrful acestuia. Fiind mic și sprinten îl rînduise la manevra pînzelor tocmai sus, în vîrful catargului, la rîndunică. BART, E. 272. – Gen.-dat. și: rîndunichii.

ROCHÍȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochie mică, de copil. [Fetița] arăta cu un gest de o mută elocvență că rochița i-a rămas prea scurtă. C. PETRESCU, A. 311. De mic copil, Hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. Am o copiliță Cu o roșie rochiță (Ceapa). GOROVEI, C. 67. ♦ (Popular) Rochie. Surioara mijlocie, Cu păr lung pînă-n călcîie, Surioara a mai mică Cu rochița picățică. TEODORESCU, P. P. 282. Dă-ți, Domnico, rochița De-mi deschide temnița. Dă și carul cu doi boi, De mă scapă de nevoi. ALECSANDRI, P. P. 238. ◊ (Poetic) Mîndră nuntă pregătea, Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă, Cunună de-mpărăteasă, Și rochița nețesută, Din pietre scumpe bătută. ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Compus: (Bot.) rochița-rîndunelei = volbură. Era frumoasă, albă și plăpîndă ca o rochița-rîndunelei. La TDRG. – Pl. și: (Mold.) rochiți (SADOVEANU, B. 120, ALECSANDRI, P. III 55).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!rochița-rândunicii (plantă) s. f. art., g.-d. art. rochiței-rândunicii

Intrare: rochița-rândunicii / -rândunelei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rochița-rândunicii
plural
genitiv-dativ singular
  • rochiței-rândunicii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rochița-rândunelei
plural
genitiv-dativ singular
  • rochiței-rândunelei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rochița-rândunicii / rochița-rânduneleisubstantiv feminin articulat

  • 1. botanică Volbură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: volbură
    • format_quote Era frumoasă, albă și plăpîndă ca o rochița-rîndunelei. La TDRG. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic