ROC, rocuri, s. n. (Înv. și reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.

roc⁴ sn [At: ANON.CAR. / Pl: ~uri, roace / E: srb rok] 1 (Ban) Termen. 2 (Îlav) La ~ La termen.

roc³ s [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 43 / E: ns cf fr roquette] (Bot; îvr) Creson (1) (Lepidum sativum).

roc¹ sn [At: KLEIN, D. 195 / V: (reg) roace (Pl: roci) sf / Pl: ~uri / E: ger Rock] 1 (Îrg) Haină bărbătească, până la genunchi, cu gulerul căptușit. Si: scurtuc, veston, (reg) căput. 2 (Îrg) Jachetă femeiască. 3 Palton.

roc², ~ă smf, a [At: (a. 1783) GCR II, 129/36 / Pl: ? / E: fr rock] 1-2 (În basmele orientale) (Pasăre) fabuloasă, gigantică.

ROC, rocuri, s. n. (Reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.

ROC, rocuri, s. n. (Regional) Un fel de palton scurt (pînă mai sus de genunchi) care se poartă mai ales la țară. Mi-aș schimba măcar rocul pe-un cojocel și ciubotele pe niște opinci. SADOVEANU, A. L. 7. Portul este întocmit ca în Elveția, adecă: pălărie, roc (o haină pînă la genunche), veste. GOLESCU, Î. 185.

roc n., pl. urĭ saŭ oace (sîrb. rok). Ban. Soroc, termin.

roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rocuri

roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rocuri

roc (haină) s. n., pl. rocuri

roc (rocuri), s. n. – (Banat) Soroc, termen. Sb. rok (Candrea).

ROC (RUKH), pasăre fabuloasă gigantică capabilă să ridice în aer elefanți sau alte greutăți mari, cunoscută din „O mie și una de nopți” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele său a fost atribuit ulterior unei păsări nezburătoare de mari dimensiuni (până la 3 m înălțime), Aepiornis, din Madagascar, dispărută în timpurile istorice ca urmare a vânării excesive.

ROC s. v. scadență, termen.

roc s. v. SCADENȚĂ. TERMEN.

roc, rocuri, s.n. (reg.) 1. Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât. 2. Suman. – Din germ. Rock „haină, veston” (DEX, MDA).

roc, rocuri, s.n. – (reg.) 1. Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman, 2004). 2. Suman (Dăncuș, 1986). – Din germ. Rock „haină, veston” (DEX, MDA).

roc, rocuri, s.n. – Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman 2004). Suman (Dăncuș 1986). – Din germ. Rock „haină, veston”.