opțiuni
  • info

17 definiții pentru roc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROC, rocuri, s. n. (Înv. și reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.

roc4 sn [At: ANON.CAR. / Pl: ~uri, roace / E: srb rok] 1 (Ban) Termen. 2 (Îlav) La ~ La termen.

roc3 s [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 43 / E: ns cf fr roquette] (Bot; îvr) Creson (1) (Lepidum sativum).

roc2, ~ă smf, a [At: (a. 1783) GCR II, 129/36 / Pl: ? / E: fr rock] 1-2 (În basmele orientale) (Pasăre) fabuloasă, gigantică.

roc1 sn [At: KLEIN, D. 195 / V: (reg) roace (Pl: roci) sf / Pl: ~uri / E: ger Rock] 1 (Îrg) Haină bărbătească, până la genunchi, cu gulerul căptușit. Si: scurtuc, veston, (reg) căput. 2 (Îrg) Jachetă femeiască. 3 Palton.

ROC, rocuri, s. n. (Reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.

ROC, rocuri, s. n. (Regional) Un fel de palton scurt (pînă mai sus de genunchi) care se poartă mai ales la țară. Mi-aș schimba măcar rocul pe-un cojocel și ciubotele pe niște opinci. SADOVEANU, A. L. 7. Portul este întocmit ca în Elveția, adecă: pălărie, roc (o haină pînă la genunche), veste. GOLESCU, Î. 185.

roc n., pl. urĭ saŭ oace (sîrb. rok). Ban. Soroc, termin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rocuri

roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rocuri

roc (haină) s. n., pl. rocuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROC s. v. scadență, termen.

roc s. v. SCADENȚĂ. TERMEN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roc (rocuri), s. n. – (Banat) Soroc, termen. Sb. rok (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

roc, rocuri, s.n. – (reg.) 1. Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman, 2004). 2. Suman (Dăncuș, 1986). – Din germ. Rock „haină, veston” (DEX, MDA).

roc, rocuri, s.n. – Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman 2004). Suman (Dăncuș 1986). – Din germ. Rock „haină, veston”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROC (RUKH), pasăre fabuloasă gigantică capabilă să ridice în aer elefanți sau alte greutăți mari, cunoscută din „O mie și una de nopți” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele său a fost atribuit ulterior unei păsări nezburătoare de mari dimensiuni (până la 3 m înălțime), Aepiornis, din Madagascar, dispărută în timpurile istorice ca urmare a vânării excesive.

Intrare: roc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roc
  • rocul
  • rocu‑
plural
  • rocuri
  • rocurile
genitiv-dativ singular
  • roc
  • rocului
plural
  • rocuri
  • rocurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roc, rocurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-aș schimba măcar rocul pe-un cojocel și ciubotele pe niște opinci. SADOVEANU, A. L. 7. DLRLC
    • format_quote Portul este întocmit ca în Elveția, adecă: pălărie, roc (o haină pînă la genunche), veste. GOLESCU, Î. 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.