17 definiții pentru robinet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. [Pl. și: robineți s. m.] – Din fr. robinet.

robinet sn [At: PONI, CH. 67 / Pl: ~e sn, ~eți sm / E: fr robinet] Dispozitiv prevăzut cu un mecanism de închidere și de deschidere, care se aplică la o conductă sau la un rezervor, pentru a permite scurgerea după voie a lichidului sau a gazului aflat acolo.

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.

ROBINÉT, robinete, s. n. Dispozitiv prevăzut cu un mecanism de închidere și de deschidere, care se aplică la o conductă sau la un rezervor, pentru a permite scurgerea după voie a lichidului sau a gazului aflat acolo. De afară se auzi șiroind robinetul pompei din curte. DUMITRIU, N. 261. Vorbele curgeau inepuizabile, ca apa dintr-un robinet uitat deschis. C. PETRESCU, Î. II 53. Robinetele spălătoarelor din cabine începeau să curgă în plin debit de apă. BART, E. 47. ◊ Fig. La el, n-are decît să întoarcă robinetul și vorbele curg cu nemiluita. VLAHUȚĂ, O. A. 200.

ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].

ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)

ROBINÉT ~e n. Dispozitiv montat la o conductă care întrerupe, restabilește sau reglează circulația unui fluid. /<fr. robinet

robinet n. țeavă ce regulează scurgerea unui lichid sau gaz.

*robinét n., pl. e (fr. robinet). Canelă de metal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

robinet2 (tehn.) s. m., pl. robineți

!robinet s. n. / s. m., pl. robinete/robineți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROBINÉT s. (pop.) țuțuroi. (~ de apă.)

ROBINET s. (pop.) țuțuroi. (~ de apă.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROBINÉT (< fr.) s. n. (TEHN.) Organ de mașină sau armătură, care se montează la capătul unei conducte sau la capătul conductei de scurgere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulației unui fluid. După forma și mișcarea organului de închidere-deschidere a circulației fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu sertar, cu supapă, cu vană etc. După funcția lor, se disting: r. de asigurare (sau de siguranță), pentru oprirea automată a circulației fluidului, în cazul apariției unei defecțiuni în instalația deservită; r. de dirijare a circulației într-o ramificație de conducte; r. de închidere, folosit în instalațiile obișnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc.; r. special (sau de comandă, de reglare, de control etc.), folosit în condiții sau în instalații speciale etc.

ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”).

Intrare: robinet
robinet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robinet
  • robinetul
  • robinetu‑
plural
  • robinete
  • robinetele
genitiv-dativ singular
  • robinet
  • robinetului
plural
  • robinete
  • robinetelor
vocativ singular
plural
robinet2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robinet
  • robinetul
  • robinetu‑
plural
  • robineți
  • robineții
genitiv-dativ singular
  • robinet
  • robinetului
plural
  • robineți
  • robineților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

robinet, robinetesubstantiv neutru
robinet, robinețisubstantiv masculin

  • 1. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: țuțuroi
    • format_quote De afară se auzi șiroind robinetul pompei din curte. DUMITRIU, N. 261. DLRLC
    • format_quote Vorbele curgeau inepuizabile, ca apa dintr-un robinet uitat deschis. C. PETRESCU, Î. II 53. DLRLC
    • format_quote Robinetele spălătoarelor din cabine începeau să curgă în plin debit de apă. BART, E. 47. DLRLC
    • format_quote figurat La el, n-are decît să întoarcă robinetul și vorbele curg cu nemiluita. VLAHUȚĂ, O. A. 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.