ROATĂ², roate, s. f. (Mil.; învechit) Companie de ostași. Roatele de războinici treceau negre prin painjenișul fumuriu, care întuneca rumeneala focurilor. SADOVEANU, O. I 170. Pleșoianu comanda pe Dunăre, la Gura Oltului, la Izlaz, roata a cincea din regimentul de la Craiova. CAMIL PETRESCU, O. II 35. O roată de călărași după Isac... Un’ l-o apuca să-l taie. DELAVRANCEA, O. II 150.