RIVAL, -Ă, rivali, -e, s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență cu alta, la aceeași situație, la aceleași succese; concurent, adversar. Nerăbdătoare să-l vadă scos din domnie pe Bibescu și mai ales pe rivala ei personală, Maricica-doamna. CAMIL PETRESCU, O. II 508. Aflînd despre mișcarea periculosului rival, Petru cel Șchiop începu a-și organiza armata. HASDEU, I. V. 183. ◊ Fig. Doi rivali erau acum: un armăsar negru și o iapă sură. NEGRUZZI, S. I 42. ♦ Persoană care aspiră, deodată cu alta, la dragostea aceleiași persoane. Sîntem rivali!... Unul din noi, dar, e de prisos pe lume; trebuie să piară! ALECSANDRI, T. I 396. Hotărîsem să mă duc la rivala mea. NEGRUZZI, S. I 52. Fără de pizmă, acum de tine Chiar cu rivalu-mi poci să vorbesc. ALEXANDRESCU, M. 134. ♦ Persoană care are merite egale sau e la fel de talentată cu o altă persoană. Poetul iubește natura și în privința asta el are puțini rivali în literatura romînească. GHEREA, ST. CR. I 142. ◊ Expr. Fără rival = fără pereche, fără asemănare, cu care nu se poate nimeni măsura; inegalabil.