RITORNELĂ, ritornele, s. f. (Și în forma riturnelă) 1. (Muz.) Fragment de muzică instrumentală care servește ca preludiu și adeseori și ca încheiere a unei arii. Coardele și naiul începură riturnela simplă a vechii balade, iar lăutarul... prinse a ne spune, în versuri surprinzătoare și mărețe, povestea lui Corbea. SADOVEANU, E. 170. Semnal pe care tot francezul îl știe și-l cîntă pe riturnela poporană. ODOBESCU, S. III 97. 2. Poezie de trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. – Variantă: riturnelă s. f.