RISIPĂ. Subst. Risipă, risipire, părăduire (reg. și fam.), părăduială (reg. și fam.), iroseală, irosire, cheltuială, cheltuire. Sărăcire, scăpătare, ruină (fig.), ruinare. Cheltuitor; fecior de bani gata, mînă-spartă, risipilă (rar), risipitor. Adj. Risipitor, risipelnic (rar), cheltuitor. Risipit, irosit, părăduit (reg. și fam.). Sărăcit, scăpătat, ruinat (fig.), distrus (fig.). Vb. A fi risipitor, a-i curge banii printre degete, a avea buzunare rupte, a fi (tot) cu mîna în buzunar, a fi mînă spartă, a lua cu o mînă și a da cu alta (cu zece); a risipi, a face risipă, a irosi, a prăpădi (pop.), a părădui (reg. și fam.), a afierosi (înv.), a cheltui (peior.), a se pune pe (a intra în) cheltuială, a-și cheltui (a-și da) paraua (lețcaia) de anafură, a cheltui și ochii din cap, a arunca banii în vînt (pe fereastră), a strica banii, a-și mînca (a-și păpa, a-și toca) banii (averea), a se distruge (fig.). A băga (a pune) (pe cineva) la cheltuială, a-i mînca (a-i păpa, a-i toca) (cuiva) banii (averea), a ruina (fig.), a distruge (fig.). A sărăci, a scăpăta, a se ruina (fig.), a-și bate averea la tălpi. V. bani, dispariție, distrugere, plată, sărăcie.