5 definiții pentru ripeag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ripeag sn [At: ANTIPA, F. I. 260 / V: ~ah / Pl: ~uri / E: ucr рипяк „scaiete”] (Reg) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare.

RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (Reg.) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. – Din ucr. ripjak „scaiete”.

RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (Reg.) Carmac format dintr-un singur rând de cârlige, folosit la prinderea sturionilor din mare. – Din ucr. ripjak „scaiete”.

RIPEÁG, ripeaguri, s. n. (Regional) Șir de cîrlige folosit la prinderea sturionilor din mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ripeág (reg.) s. n., pl. ripeáguri

ripeág s. n., pl. ripeáguri

Intrare: ripeag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ripeag
  • ripeagul
  • ripeagu‑
plural
  • ripeaguri
  • ripeagurile
genitiv-dativ singular
  • ripeag
  • ripeagului
plural
  • ripeaguri
  • ripeagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)