8 definiții pentru rihtuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.

rihtuitor, ~oare smf, a [At: NOM. PROF. 46 / Pl: ~i, ~oare / E: rihtui + -tor] 1-2 (Muncitor) care rihtuiește (1).

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. Meșter rihtuitor.

RIHTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de rihtuire. [Sil. -tu-i-] /a rihtui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rihtuitoáre (-tu-i-) s. f., g.-d. art. rihtuitoárei; pl. rihtuitoáre

rihtuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. rihtuitoárei; pl. rihtuitoáre

rihtuitór (-tu-i-) s. m., pl. rihtuitóri

rihtuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. rihtuitóri

Intrare: rihtuitoare
rihtuitoare substantiv feminin
  • silabație: -tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rihtuitoare
  • rihtuitoarea
plural
  • rihtuitoare
  • rihtuitoarele
genitiv-dativ singular
  • rihtuitoare
  • rihtuitoarei
plural
  • rihtuitoare
  • rihtuitoarelor
vocativ singular
plural