2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al rigorismului. – Din fr. rigoriste.

RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al rigorismului. – Din fr. rigoriste.

rigorist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr rigoriste] 1-2 smf, a (Adept) al rigorismului (1). 3-4 smf, a (Persoană) care nu admite abateri. 5-6 smf, a (Persoană) care este foarte exigentă în stabilirea, interpretarea sau în aplicarea normelor morale (sau a altor norme).

RIGORÍST, -Ă adj. Referitor la rigorism, propriu rigorismului. // s.m. și f. Adept al rigorismului. [Cf. fr. rigoriste].

RIGORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al rigorismului. (< fr. rigoriste)

rigorist m. cel ce împinge prea departe severitatea principiilor sau a moralei.

*rigoríst, -ă s. și adj. (d. rigoare; fr. -iste). Care e de o austeritate extremă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*rigoríst adj. m., s. m., pl. rigoríști; adj. f., s. f. rigorístă, pl. rigoríste

rigoríst s. m., adj. m., pl. rigoríști; f. sg. rigorístă, pl. rigoríste

Intrare: rigorist (adj.)
rigorist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rigorist
  • rigoristul
  • rigoristu‑
  • rigoristă
  • rigorista
plural
  • rigoriști
  • rigoriștii
  • rigoriste
  • rigoristele
genitiv-dativ singular
  • rigorist
  • rigoristului
  • rigoriste
  • rigoristei
plural
  • rigoriști
  • rigoriștilor
  • rigoriste
  • rigoristelor
vocativ singular
plural
Intrare: rigorist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rigorist
  • rigoristul
  • rigoristu‑
plural
  • rigoriști
  • rigoriștii
genitiv-dativ singular
  • rigorist
  • rigoristului
plural
  • rigoriști
  • rigoriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)