8 definiții pentru rigletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m, folosită în măsurări topografice. 2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. – Din fr. réglette (după riglă).

rigle [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr réglette după riglă] 1 Riglă1 (1) lungă de 2-5 m, folosită în topografie la măsurarea lungimii aliniamentelor. 2 Riglă1 (1) mobilă a unei rigle (1) de calcul.

RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m, folosită la măsurarea lungimii aliniamentelor. 2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. – Din fr. réglette (după riglă).

RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m folosită la măsurarea lungimilor aliniamentelor. 2. Rigla mobilă a riglei de calcul.

RIGLÉTĂ s. f. 1. riglă de dimensiuni mici, în topografie pentru măsurarea unghiurilor. 2. rigla mobilă a unei rigle de calcul. (< fr. réglette)

RIGLÉTĂ ~e f. 1) Riglă groasă și lungă, folosită la măsurări topografice. 2) Riglă mobilă instalată pe o riglă de calcul. /<fr. réglette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

riglétă (ri-gle-) s. f., g.-d. art. riglétei; pl. rigléte

riglétă s. f. (sil. -gle-), pl. rigléte

Intrare: rigletă
  • silabație: -gle-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rigle
  • rigleta
plural
  • riglete
  • rigletele
genitiv-dativ singular
  • riglete
  • rigletei
plural
  • riglete
  • rigletelor
vocativ singular
plural