RIDICOL², -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stîrnește rîsul sau batjocura, vrednic de rîs sau de batjocură.; de rîs; caraghios. V. comic. D-ta știi de ce am eșuat eu cu cercetările astea? De ce am ajuns să mă fac ridicol? BARANGA, I. 195. Chiriac, în ipostasul lui de sergent în garda civică, e un tip ridicol. IBRĂILEANU, S. 49. ◊ (Adverbial) Pe străzile-ncrustate cu toată viața ta, Ridicol și încet te vor purta Într-o cutie nouă, lustruită, Mulțimea neagră pentru-o zi mîhnită. D. BOTEZ, P. O. 153. 2. (Despre cifre, sume de bani etc.) Foarte mic, neînchipuit de mic în raport cu valoarea reală; derizoriu. Abordăm acum numărul armatei polone, pe care Paprocki o reduce la 1300 de oameni. Ne ajunge a spune că această cifră se părea ridicolă chiar traducătorului. HASDEU, I. V. 244. – Variantă: ridicul, -ă (EMINESCU, O. I 141, BOLINTINEANU, O. 285) adj.