RICTUS, rictusuri, s. n. Strîmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un rîs forțat. Deși se calmase, pe figură îi rămăsese imprimat încă un rictus de suferință. BART, E. 382. ◊ Fig. Acești oameni care afectează o superioritate intelectuală și se alătură rictusului unei infirmități la modă se simt desfăcuți de povara trecutului. SADOVEANU, E. 159.