2 definiții pentru rițin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rițin sm vz ricin
RIȚÍN s. m. v. ricin.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIȚÍN s. m. v. ricin.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: rițin
rițin substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)