6 definiții pentru riț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIȚ, rițuri, s. n. Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germ. Ritz.

RIȚ, rițuri, s. n. Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germ. Ritz.

riț sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: ger Ritz] (Tip) Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava, pentru a putea fi îndoită mai ușor, fără să plesnească.

RIȚ, rițuri, s. n. (Tipogr.) Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton pentru a o putea îndoi cu ușurință, fără să plesnească.

RIȚ ~uri n. poligr. Adâncitură liniară care se face pe o foaie de carton pentru a putea fi ușor îndoită. /<germ. Ritz


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: riț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riț
  • rițul
  • rițu‑
plural
  • rițuri
  • rițurile
genitiv-dativ singular
  • riț
  • rițului
plural
  • rițuri
  • rițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)