6 definiții pentru rhinanthus alpmus

clocoticí1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: nct] (Înv) Bucată de pânză cu care țăranii își înveleau pulpa piciorului Cf moletieră.

clocotíci2 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 258 / V: ~tíc, ~că sf / Pl: ~ / E: ns cf srb klokocika] (Bot; reg) 1 (Înv) Vonicer (Evonymus europaeus). 2 Mică plantă ierboasă din familia scrofiilaceelor, cu flori galbene și pete albăstrii, care crește pe stâncile din zona muntoasă Si: clocotiș3 (2) (Rhinanthus alpius). 3 Plantă cu flori galbene din familia scrofulaceelor, care crește în regiunea dealurilor și a câmpiilor Si: clocotiș3 (Rhinanthus major). 4 Planta Rhinanthus minor. 5 Cucurbețică (Aristolochia clematilis). 6 Clocoței (Clematis integrifolia). 7 Lămâiță (Philadelphus coronarius). 8 Clocotiș3 (1). 9 Plantă cu flori galben închis din familia scrofulaceelor, care crește în zona muntoasă Si: clocotiș3 (4), (Buc) sunătoare. 10 (îf ~tic) Plantă ierboasă care crește printre grâne nedefinită mai îndeaproape.

CLOCOTÍCI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus).Cf. scr. klokocika.

clocotíci s. m., pl. clocotíci

CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpinus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiș, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).

clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.

Intrare: rhinanthus
rhinanthus
alpmus