REȚETĂ, rețete, s. f. 1. Formula preparării unui medicament; p. ext. hîrtia pe care medicul a scris această formulă. Nu e nimic prea grav, vorbi medicul, zgîriind cu tocul automat o rețetă cu ieroglife indescifrabile. C. PETRESCU, Î. II 241. Ultimele două rețete au fost prescrise degeaba. Stau ascunse într-o carte. SAHIA, N. 98. ♦ Formula preparării unei alifii, loțiuni etc. Bătrîna știa să le învețe rețete multe pentru păr și obraz. BASSARABESCU, V. 7. 2. Formulă pentru prepararea unei mîncări sau băuturi. Cînd gospodina lui Lăzărel Griga... intră și așeză pe masa ospățului potrocul bun pentru mahmuri, abatele ceru rețeta. SADOVEANU, Z. C. 65. Am și rachiu făcut de mine și de Sara, după o rețetă a noastră. C. PETRESCU, R. DR. 297. 3. Fig. Soluție practică. Și ca să ne ațipim cugetul, bem mai multe doze de whisky. E rețeta la care recurg zece mii de oameni pe zi. C. PETRESCU, A. 418. Eu am aflat o rețetă, îmi răspunse, cu care am scăpat. NEGRUZZI, S. I 198. 4. Sumă de bani realizată din vînzarea biletelor unui spectacol.