2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

rezultantă sf [At: MARIAN, F. 243 / S și: resu~ / Pl: ~te / E: fr résultante, ger Resultante] 1 (Fiz) Forță care reprezintă suma vectorială a mai multor forțe date și care, din anumite puncte de vedere, este echivalentă cu sistemul de forțe dat. 2 (Fig) Efectul îmbinat al unor cauze multiple.

REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. Rezultanta înlocuiește acțiunea mai multor forțe producînd același efect cu ele. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. Cantitatea de proteină dintr-o celulă este rezultanta a două procese opuse: sinteza și degradarea. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/5.

REZULTÁNTĂ s.f. 1. Forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. ♦ (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. résultante].

REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante)

REZULTÁNTĂ ~e f. 1) mec. Forță al cărei efect este echivalent cu efectul produs de mai multe forțe și care se aplică simultan asupra aceluiași punct material. 2) fig. Efect combinat a mai multor cauze. /<fr. résultante, germ. Resultante

rezultantă f. 1. în mecanică: forță ce rezultă din compunerea mai multor forțe aplicate la un punct dat; 2. fig. rezultat final.

*rezultántă f., pl. e (fr. résultante, part. fem. d. résulter, a rezulta). Mec. Forță care, din punctu de vedere al efectului, poate înlocui doŭă saŭ maĭ multe forțe aplicate la un punct material saŭ la un corp solid (adică rezultatu maĭ multor forțe): rezultanta se calculează pin teorema paralelogramuluĭ puterilor.

REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

rezultant, ~ă a [At: ALEXI, W. / S și: resu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr résultant] (Nob) 1 Care apare drept consecință logică. 2 Care se obține. 3 (Mat) Care rezultă în urma unor calcule. 4 Care se referă la o rezultantă.

REZULTÁNT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant].

REZULTÁNT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultántă s. f., pl. rezultánte

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. sg. rezultántă, pl. rezultánte

Intrare: rezultantă
rezultantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultantă
  • rezultanta
plural
  • rezultante
  • rezultantele
genitiv-dativ singular
  • rezultante
  • rezultantei
plural
  • rezultante
  • rezultantelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezultant
rezultant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultant
  • rezultantul
  • rezultantu‑
  • rezultantă
  • rezultanta
plural
  • rezultanți
  • rezultanții
  • rezultante
  • rezultantele
genitiv-dativ singular
  • rezultant
  • rezultantului
  • rezultante
  • rezultantei
plural
  • rezultanți
  • rezultanților
  • rezultante
  • rezultantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rezultantă

  • 1. mecanică Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Rezultanta înlocuiește acțiunea mai multor forțe producând același efect cu ele.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem.
      surse: DN
  • 2. figurat Efectul îmbinat al unor cauze multiple.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cantitatea de proteină dintr-o celulă este rezultanta a două procese opuse: sinteza și degradarea. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/5.
      surse: DLRLC

etimologie:

rezultant

  • 1. Care rezultă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Referitor la o rezultantă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: