4 definiții pentru rezistin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rezistin sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Resistin] Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare.

REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial].

REZISTÍN s. n. aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. (< germ. Resistin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: rezistin
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezistin
  • rezistinul
  • rezistinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rezistin
  • rezistinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)