3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reziliență sf [At: DEX / P: ~li~en~ / Pl: ~țe / E: fr résilience] Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.

REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.

REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.

REZILIÉNȚĂ s.f. (Tehn.) Rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. [Pron. -li-en-. / < fr. résilience].

REZILIÉNT, -Ă adj. 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc. 2. (despre fructe) care se deschide brusc. (< fr. résilient)

REZILIÉNȚĂ s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr. résilience)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reziliénță (-li-en-) s. f., g.-d. art. reziliénței

reziliént s. m., adj. m., pl. reziliénți; f. sg. reziliéntă, pl. reziliénte

reziliénță s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. reziliénței

Intrare: rezilient (adj.)
rezilient adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezilient
  • rezilientul
  • rezilientu‑
  • rezilientă
  • rezilienta
plural
  • rezilienți
  • rezilienții
  • reziliente
  • rezilientele
genitiv-dativ singular
  • rezilient
  • rezilientului
  • reziliente
  • rezilientei
plural
  • rezilienți
  • rezilienților
  • reziliente
  • rezilientelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezilientă
rezilientă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezilientă
  • rezilienta
plural
  • reziliente
  • rezilientele
genitiv-dativ singular
  • reziliente
  • rezilientei
plural
  • reziliente
  • rezilientelor
vocativ singular
plural
Intrare: reziliență
reziliență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reziliență
  • reziliența
plural
genitiv-dativ singular
  • reziliențe
  • rezilienței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)