9 definiții pentru reziliență
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZILIENȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.
REZILIENȚĂ s. f. 1. Capacitatea unui corp de a reveni la forma și dimensiunile inițiale după deformare. 2. Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic ș.a.m.d.). [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience, engl. resilience.
reziliență sf [At: DEX / P: ~li~en~ / Pl: ~țe / E: fr résilience] Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZILIENȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REZILIENȚĂ s.f. (Tehn.) Rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. [Pron. -li-en-. / < fr. résilience].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZILIENȚĂ s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr. résilience)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reziliență (desp. -li-en-) s. f., g.-d. art. rezilienței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reziliență (-li-en-) s. f., g.-d. art. rezilienței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reziliență s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. rezilienței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-zi-li-en-ță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reziliențăsubstantiv feminin
- 1. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. DEX '09 MDA2 DN
- 1.1. Capacitatea unui corp de a reveni la forma și dimensiunile inițiale după deformare. dexonline
-
- 2. Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic etc.). dexonline
etimologie:
- résilience DEX '09 MDA2 DEX '98 DN