opțiuni

7 definiții pentru rezidențial

REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

REZIDENȚIÁL, -Ă adj. De reședință, al rezidentului. ♦ Rezervat rezidenților diplomatici; ocupat de rezidenți diplomatici. [Pron. -ți-al. / cf. it. rezidenziale, fr. résidentiel, engl. residential].

REZIDENȚIÁL, -Ă adj. de rezidență (I, 1). ◊ rezervat rezidenților diplomatici. (< fr. résidentiel, it. residenziale)

REZIDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de rezidenți; propriu rezidenților. [G.-D. -ți-al] /<fr. résidentiel, it. residenziale


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

rezidențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. rezidențiáli; f. sg. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențial adj. (în expr. cartier rezidențial) în care există în principal case de locuit (nu și magazine, clădiri de birouri șamd). Cf. engl. residential, fr. résidentiel

Intrare: rezidențial
rezidențial adjectiv
  • silabație: -ți-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezidențial
  • rezidențialul
  • rezidențialu‑
  • rezidențială
  • rezidențiala
plural
  • rezidențiali
  • rezidențialii
  • rezidențiale
  • rezidențialele
genitiv-dativ singular
  • rezidențial
  • rezidențialului
  • rezidențiale
  • rezidențialei
plural
  • rezidențiali
  • rezidențialilor
  • rezidențiale
  • rezidențialelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă