6 definiții pentru rezeca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rezeca vt [At: DN3 / Pzi: rezec / E: fr réséquer] A face o rezecție

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

REZECÁ vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezéc. / < fr. réséquer].

REZECÁ vb. tr. a face o rezecție. (< fr. réséquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecá vb., ind. prez. 1 sg. rezéc, 3 sg. și pl. rezécă

Intrare: rezeca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezeca
  • rezecare
  • rezecat
  • rezecatu‑
  • rezecând
  • rezecându‑
singular plural
  • reze
  • rezecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezec
(să)
  • rezec
  • rezecam
  • rezecai
  • rezecasem
a II-a (tu)
  • rezeci
(să)
  • rezeci
  • rezecai
  • rezecași
  • rezecaseși
a III-a (el, ea)
  • reze
(să)
  • rezece
  • rezeca
  • rezecă
  • rezecase
plural I (noi)
  • rezecăm
(să)
  • rezecăm
  • rezecam
  • rezecarăm
  • rezecaserăm
  • rezecasem
a II-a (voi)
  • rezecați
(să)
  • rezecați
  • rezecați
  • rezecarăți
  • rezecaserăți
  • rezecaseți
a III-a (ei, ele)
  • reze
(să)
  • rezece
  • rezecau
  • rezeca
  • rezecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)