35 de definiții pentru revistă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentație teatrală constând dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică cuprinzînd bucăți literare sau articole, studii, dări de seamă, note (din domenii variate sau dintr-o specialitate). Am cîteva comunicări la revistele de specialitate. C. PETRESCU, Î. II 265. Am citit într-o mare revistă literară un articol. CARAGIALE, O. III 25. Mai tîrziu, pe la anii 1844, 1845 și 1846, el [Bălcescu] a publicat mai multe lucrări istorice în revista intitulată «Magazinul istoric». GHICA, S. A. 142. ♦ Conducere, redacție a unei astfel de publicații. [Criticul] porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj, Pe la reviste, – pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. 2. (În expr.) A trece în revistă = a inspecta trupele, adunate în acest scop într-o anumită formație; a trece pe dinaintea unei formații militare care dă onorul; fig. a examina pe rînd, succesiv. Generalul a trecut în revistă trupele.Trece în revistă situațiunea diferitelor state față cu războiul ce izbucnea. GHICA, la CADE. 3. Reprezentație teatrală, constînd dintr-o succesiune variată de dansuri, tablouri, cîntece, scenete cu subiect din actualitate etc.

REVÍSTĂ s.f. 1. Publicație periodică care cuprinde articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. A trece în revistă = a face inspecția trupelor; (fig.) a cerceta, a examina pe rând anumite fapte. 3. Spectacol artistic care constă din dansuri, cântece vesele cu subiect actual etc. brodate pe o temă comună și prezentate într-un cadru armonios. [< it. rivista, cf. sp. revista].

REVÍSTĂ s. f. 1. publicație periodică cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspecție a trupelor (sau a echipajului navei) de către comandant pentru verificarea gradului de pregătire, a stării echipamentului, armamentului și tehnicii de luptă. ♦ a trece în ~ = a) a face inspecția trupelor; b) a examina pe rând anumite fapte. 3. gen de spectacol de estradă cu muzică, dans, cuplete și scenete vesele. (< it. rivista, după fr. revue)

REVÍSTĂ ~e f. 1) Publicație periodică care tratează probleme dintr-o anumită specialitate sau din domenii variate; magazin. ◊ Trecere în ~ a) trecerea prin fața unei formații militare care dă onorul; b) examinare pe rând a anumitor fapte. 2) Spectacol de varietăți. /<it. rivista

revistă f. 1. inspecțiunea trupelor în defilare; 2. titlul unor publicațiuni periodice; 3. piesă de teatru în care defilează, sub o formă caraghioasă, principalele evenimente ale anului. [Modelat după fr. revue].

*revístă f., pl. e (it. rivista, subst. verbal d. rivedére, rivisto, a revedea, sp. revista; fr. revue. V. revăd). Inspecțiunea trupelor în defilare: a trece trupele în revistă. Carte care apare periodic și se distribue abonaților saŭ se vinde cu număru: revista „Convorbirĭ Literare” apare de la 1866. Pĭesă teatrală în care se trec în revistă evenimentele anuluĭ. A trece în revistă, a inspecta peste tot: a trece în revistă niște material, niște hîrtiĭ.

revistă, spectacol de ~, una din formele caracteristice ale spectacolului de divertisment în sec. 20, cuprinzând muzică, dans, cuplete și scenete umoristice. Pentru muzica ușoară*, spectacolul de r. este un mediu tipic de creație și difuzare a noilor creații. Nașterea muzicii ușoare românești este legată direct de activitatea trupei de revistă condusă de C. Tănase în perioada interbelică, a cărei tradiție este continuată azi de teatrele de gen.

comedíe-revístă s. f. Comedie sub formă de revistă ◊ Comedia-revistă pe care o lucrez pentru Teatrul muzical «C. Tănase» se află într-un stadiu avansat.” Cont. 7 I 65 p. 4 (din comedie + revistă)

om-revístă s. f. (rar) Persoană dedicată trup și suflet revistei pe care o scoate ◊ „Adevărat «om-revistă» (într-un sens înrudit cu acela al sintagmei «om-orchestră»), M. G. se identifică total cu acest «Adam» pe care-l editează cu atâta dăruire și cu atâta pricepere [...]” R.lit. 9 II 84 p. 21 (din om + revistă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revístă s. f., pl. revíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REVÍSTĂ s. (pop.) foaie. (~ de cultură generală.)

REVISTĂ s. (înv.) foaie. (~ de cultură generală.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

revístă (revíste), s. f.1. Publicație periodică. – 2. Spectacol de varietăți. It. rivista.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REVÍSTĂ (< it.) s. f. 1. Publicație periodică (săptămânală, lunară ș.a.) cuprinzând articole, studii, dări de seamă recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. Prima r. este considerată „Journal des savants” apărută în Franța, în 1665. 2. Trecere în r. = a) solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc; b) examinare, cercetare pe rând a unor fapte. 3. Spectacol alcătuit dintr-o succesiune de dansuri, cântece, cuplete, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. Derivă din manifestările de stradă din Franța Ev. med., dar a căpătat dimensiunile din prezent prin apariția în sec. 19 a unor teatre pariziene („Folies Marigny” și apoi „Folies Bergères”). În scurtă vreme, spectacole de revistă, jucate de cele mai multe ori în teatre specializate, au apărut în toată lumea.

REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară-științifică lunară, apărută la București (1 mart. 1873-1 iun. 1876). A polemizat cu revista „Convorbiri literare”. De la 1 iul. 1876 a fuzionat cu „Revista literară și științifică”, apărând sub denumirea „Revista contimporană, literară și științifică”. Colaboratori: P. Grădișteanu, Șt. C. Michăilescu, V.A. Urechia, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Gh. Sion ș.a.

REVISTA DE FILOZOFIE, revistă trimestrială apărută la București (1923 și 1943), sub direcția lui C. Rădulescu-Motru, cu seria nouă a publicației „Studii filozofice” (1907-1919). În perioada 1954-1963 a apărut revista „Cercetări filozofice”, care din 1963 și-a schimbat titlul în „Revista de filozofie”. Editată de Institutul de Filozofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

REVISTA DE ISTORIE, publicație a secției de istorie și arheologie a Academiei Române. Apare lunar la București (din 1974). În 1948-1974 a apărut sub titlul de „Studii” (în 1948-1954 trimestrial, în 1955-1973 de șase ori pe an). Din 1990 apare cu titlul „Revista istorică”, editată de Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române.

arată toate definițiile

Intrare: revistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revistă
  • revista
plural
  • reviste
  • revistele
genitiv-dativ singular
  • reviste
  • revistei
plural
  • reviste
  • revistelor
vocativ singular
plural