2 intrări

11 definiții

REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă și totală, în bine; înviorare. Un reviriment literar însemnat se schițează de cîtva timp în spiritul neolatinilor. MACEDONSKI, O. IV 108. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată.

revirimént s. n., pl. reviriménte

REVIRIMÉNT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)

REVIRIMÉNT s.n. Schimbare în bine, bruscă și totală, a caracterului, a părerilor, a sentimentelor, a atitudinii cuiva etc.; înviorare. ♦ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. [Pl. -te, -turi. / < fr. revirement].

REVIRIMÉNT s. n. schimbare bruscă și totală în bine; înviorare. (< fr. revirement)

REVIRIMÉNT ~e n. 1) Schimbare rapidă spre bine a cursului unui fenomen. 2) Înviorare a unei activități. /<fr. revirement

reviriment n. 1. schimbare completă: un reviriment în opiniunea publică; 2. reviriment de fonduri, mod de achitare prin transportul unei creanțe echivalentă cu suma datorită.

*revirimént n., pl. e (fr. revirement, d. revirer, a se întoarce în partea opusă). Schimbare (în părere): un reviriment în public. – Forma corectă e revirament, că vine de la un verb de conj. I. V. virament.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

revirimént s. n., pl. reviriménte

REVIRIMENT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)

Intrare: reviriment (pl. -e)
reviriment (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reviriment
  • revirimentul
  • revirimentu‑
plural
  • revirimente
  • revirimentele
genitiv-dativ singular
  • reviriment
  • revirimentului
plural
  • revirimente
  • revirimentelor
vocativ singular
plural
Intrare: reviriment (pl. -uri)
reviriment (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reviriment
  • revirimentul
  • revirimentu‑
plural
  • revirimenturi
  • revirimenturile
genitiv-dativ singular
  • reviriment
  • revirimentului
plural
  • revirimenturi
  • revirimenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)